Zaraza. Gândul îți fuge la romanța cântată de Cristian Vasile, una dintre cele mai populare melodii interbelice românești. Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, cine te-a iubit?
Să fi fost Zaraza un pseudonim pentru una dintre numeroasele admiratoare ale solistului brăilean? Sau doar un personaj ficțional?
Se pare că numele, în aparență feminin, este, de fapt, titlul unui tangou compus de sud-americanul Benjamin Tagle-Lara, în 1929. Zaraza provine din preluarea literală a titlului spaniol, în care termenul desemnează un anumit imprimeu textil, original din India. Cântecul a fost interpretat în anii care au urmat de soliști și orchestre diverse, pe scene din întreaga lume.
În România, tangoul a cunoscut două variante. Cea mai cunoscută a fost cea interpretată de Cristian Vasile, pe versurile lui Ion Pribeagu, înregistrată pe disc în 1931, aceasta fiind preluată mai târziu și de alți soliști de muzică ușoară de la noi: Gică Petrescu, Alexandru Arșinel, Corina Chiriac. Cealaltă variantă, înregistrată tot în 1931, a fost cântată de Manole Stroici, pe versuri de Nicolae Kirițescu, sub titlul Și pe tine or să te doară…
Personajul Zaraza , devenit celebru grație romanței, a intrat în imaginarul colectiv național. Scriitorul Mircea Cărtărescu a creat o legendă a Zarazei, o presupusă iubită a lui Cristian Vasile. Povestirea, inclusă în volumul De ce iubim femeile?, a fost atât de convingătoare încât ajuns chiar să fie confundată cu adevărata istorie a cântecului.
I-au urmat filmul Supraviețuitorul (2008), regizat de Sergiu Nicolaescu după povestirea lui Cărtărescu, schimbând doar numele în Zarada. Ba chiar și o piesă de teatru radiofonic, La vulpea roșie de Pușa Roth, prezentată ca pornind de la biografia vestitei cântărețe Zaraza din Bucureștiul interbelic. Cântăreață care, evident, nu a existat.
Interpretările legate de sensurile cuvântului în limbile slave – zaraza = infecție, contagiune, molimă sau în limba romani – zarada = cea minunată – sunt ficționale.
Cristian Vasile, brăileanul supranumit „ultimul trubadur”
Cristian Vasile s-a născut la Brăila, pe data de 8 mai 1908, în familia judecătorului Gheorghe Vasile. Și-a petrecut a doua parte a copilăriei, după război, în casa de pe Bulevardul Carol I nr. 169, astăzi Independenței. A urmat cursurile primare la Școala nr. 3 de pe Strada Ștefan cel Mare, apoi s-a înscris la Liceul „Nicolae Bălcescu”, unde a fost coleg de clasă cu Mihail Sebastian.
Atras de muzică încă de mic, a studiat vioara cu bătrânul pedagog Grunberg. A urmat apoi cursurile Conservatorului din București, cu dorința de a deveni solist de operă, fiind repartizat la clasa tenorului Romulus Vrăbiescu, de asemenea brăilean. Destinul său avea să fie însă altul. Tentat de spectacolele din restaurantele și grădinile de vară ale capitalei, tânărul a început să neglijeze cursurile de la Conservator, renunțând în final la studenție.
Bucurându-se de un mare succes la public, a primit contracte peste contracte. A interpretat romanțe, dar cu precădere tangou. Compozitorul Ion Vasilescu l-a supranumit „Ultimul trubadur.” În perioada interbelică, a fost cel mai bine vândut artist, având și numărul cel mai mare de plăci imprimate, la case de discuri renumite, cum ar fi Odeon sau Columbia.
Ascensiunea i-a fost însă oprită de boală. A fost diagnosticat cu TBC. După o expediție pe front, cu echipele artistice, s-a angajat la un mic restaurant lângă Cișmigiu. Boala s-a agrvata în timp, a fost nevoit să se mute la Predeal, apoi la Sibiu, pentru un climat propice. A încetat din viață în iunie 1974, bolii de plămâni adăugându-i-se și o paralizie a corzilor vocale și o boală de inimă.
De-a lungul carierei sale muzicale, a înregistrat, pe discuri de ebonită ale Caselor de Discuri Odeon și Columbia, aproape 300 de cântece, majoritatea fiind tangouri, succese incontestabile în epocă.
Sursa imaginii: Pixabay