În prima vineri de după Paște, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea s-a generalizat în perioada secolelor al V-lea – al VI-lea. Sursa a fost o legendă creștină având-o ca protagonistă pe Fecioara Maria. Se spune că, înainte de a fi împărat, Leon cel Mare a întâlnit într-o pădure un orb, care i-a cerut apă. La îndemnul Mariei, Leon i-a dat orbului să bea apă dintr-un izvor, iar acesta a început să vadă. În semn de mulțumire față de Fecioara Maria, Leon cel Mare a ridicat în apropierea izvorului o biserică, vizibilă și astăzi din Istanbul. Izvorul a devenit în simbolistica creștină o imagine a lui Hristos, dătătorul de viață, dar și a mamei sale, Fecioara Maria.
Biserica Greacă din Brăila este în fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, loc de pelerinaj pentru credincioși din întreaga țară, veniți să ia apă de la izvorul aflat sub altar. Potrivit unei legende urbane, în timpul lucrărilor de construcție a bisericii, în 1863, unul dintre ctitori ar fi fost anunțat în vis de existența acestui izvor cu proprietăți tămăduitoare chiar de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Izvorul a fost captat într-o fântână, iar deasupra sa a fost construit altarul bisericii.
Biserica Greacă „Buna Vestire”, simbol al comunității elene din Brăila
Biserica Greacă „Buna Vestire” din Brăila a fost ridicată de comunitatea elenă a urbei, în 1863, primind aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza pentru oficierea serviciului religios în limba greacă. Clădirea are dimensiuni impresionante, ea măsurând la bază 43,40 m în lungime şi 21,55 m în lăţime. Proiectul a fost realizat de arhitectul Avraam Ioanidis din Brussa, cel care a coordonat și lucrările de construcție. Piatra de temelie a fost pusă pe data de 8 septembrie 1863, dar sfințirea lăcașului de cult a avut loc nouă ani mai târziu, în 1872.
Edificiul este construit în stil bizantin, cu influențe gotice și renascentiste. Are formă de cruce, cu două turle și trei altare, cel principal având baldachin în stil renascentist.
Interiorul bisericii a fost decorat, între anii 1871 şi 1872, de pictorul italian Fernando Iacevoli (capiteluri, frize, arhitrave), de ucenicul său Gioachimo Brolca (placarea cu marmură a coloanelor) şi de Rolf Schumann (amvonul şi pardoseala).
Pictura bisericii s-a realizat în trei etape, fiind încredințată pictorilor Gheorghe Tăttărăscu (1880), Constantinos Livadas Liochis (1900-1902) și Belizarie (1945-1946). Catapeteasma a fost lucrată în foiță de aur de meșteri aduși de la Constantinopol, iar policandrele sunt realizate din cristal de Boemia. Edificiul posedă și vitralii extrem de valoroase. Biserica a suferit o degradare vizibilă după cutremurul din 1940, turla bizantină prăbușindu-se, iar după cel din 1977 a fost la un pas de demolare.
În ultimii cinci ani, lăcașul de cult a trecut printr-un amplu proces de restaurare
În 2018, parohia a accesat fonduri europene nerambursabile în valoare de aproximativ 5 milioane de euro pentru lucrări de restaurare și consolidare, care s-au finalizat în 2021. Acestea au fost realizate de trei firme asociate, două din Galați și una din Brăila, liderul asocierii fiind SC „Dedal & Bahamat” SRL Galaţi, societate specializată în restaurarea monumentelor istorice. Celelalte două participante au fost firma brăileană Durabet SRL și SC Primo SRL, o societate specializată în instalaţii. Proiectul principal de restaurare a fost conceput de arhitectul Florin Voicilă. Tencuiala afectată a fost înlocuită cu materiale similare celor originale, iar în locul parchetului au fost puse plăci de marmură. Turla principală, prăbușită la cutremurul din 1940, a fost refăcută la dimensiunile inițiale. Vitraliile au fost, de asemenea, restaurate. Orologiul elvețian din turnul clopotniței a fost repus în funcțiune, după zeci de ani. Au fost refăcute instalațiile de încălzire, electrice și de stingere a incendiilor.
Pictura bisericii, cu o suprafață de 3.000 de mp, a fost restaurată din fonduri de la Consiliul Județean, acordate în mai multe tranșe, lucrările fiind coordonate de pictorul restaurator Sandu Stoleru.
