Puțini știu că Brăila se poate mândri cu cel mai mare centru de educație nonformală pentru vârstnici organizat în țară de un ONG: Academia Bunicilor. Nu este vorba, așa cum ar lăsa de înțeles titulatura, despre o instituție de învățământ superior destinată vârstei a treia. Bunicii noștri nu susțin examene, nu primesc note, nici nu se pregătesc pentru a reintra pe piața muncii. Fiecare zi la Academia Bunicilor este însă o experiență de învățare, de împărtășire și de trăiri pozitive, într-o echipă devenită de-a lungul anilor o mare familie. Am aflat câteva dintre secretele longevității și popularității acestui proiect de la coordonatorul său, Eduard Claudiu Brăileanu, doctor în filologie și șef de serviciu la Biblioteca Județeană Panait Istrati din Brăila.

– Cum și când a apărut ideea unui proiect de o asemenea anvergură destinat vârstnicilor?

Ideea unui proiect destinat seniorilor a apărut de mulți ani, mai precis din anul 2007 când am demarat la Biblioteca Județeană Panait Istrati din Brăila o activitate pentru bunici fără să știu cum va evolua, fără să am un plan coerent de dezvoltare, întrucât nu știam care va fi interesul publicului-țintă. La prima întâlnire au venit patru persoane, timide, debusolate ca și mine. Primul gând a fost să facem socializare, așa cum reieșea ca nevoie din discuțiile cu cele patru doamne. Încet-încet au venit mai multe persoane, ne-am organizat să creăm o atmosferă cât mai plăcută, cu un ceai cald sau o cafea și câteva prăjituri de casă. Din dorința de a dezvolta activitatea, a apărut primul atelier: cel de vizionări colective, unde am putut urmări toate concertele André Rieu existente la acel moment pe piață, filme artistice sau documentare.

După câteva luni, am propus un atelier de teatru care nu s-a bucurat de succes de la început întrucât bunicii noștri erau reticenți la ideea de a juca pe scenă. Dar a fost suficientă o singură reprezentație, în fața tuturor colegilor, pentru ca solicitările de intrare în trupă să se multiplice rapid. Prima piesă jucată a fost un colaj din schițele lui I.L. Caragiale și s-a bucurat de un real succes în fața seniorilor noștri, dar și la căminele de bătrâni. Cu această trupă, intitulată Ambițioșii, am pornit în turnee prin țară, ceea ce a adus mai multă motivare și curaj actorilor de a se implica și mai mult. Și fiindcă au prins gustul actului artistic, am propus și coordonat un atelier de dansuri de linie, care a fost foarte bine primit, fiind nevoit să fac două grupe de câte 25 de persoane.

Între timp, fiindcă grupul devenise deja prea numeros și risca să afecteze activitățile Bibliotecii, am creat o organizație și ne-am mutat cu activitățile în alte sedii, ceea ce a dat un mare impuls dezvoltării proiectului nostru.

– Când s-a dat startul acestui proiect?

Proiectul a fost gândit, analizat, modificat, transformat și propus spre finanțare în anul 2018. Abia atunci am considerat că avem maturitatea necesară pentru a implementa proiecte europene cu seniorii noștri. Și a fost foarte bine așa, pentru că am avut timp să așezăm lucrurile în tihnă, să creăm ateliere cu impact în rândul comunității brăilene și abia apoi să ne asumăm o responsabilitate atât de mare de a ne propune obiective clare și să fim siguri că le realizăm fără emoții.

– Cum a evoluat Academia Bunicilor de la înființare până în prezent?

Chiar dacă în toată perioada de la înființare am căutat și am câștigat mici finanțări pentru dotările tehnice (instalație de sunet și lumini, mai exact), primul mare proiect s-a numit chiar Academia Bunicilor, finanțat în 2018 prin Programul Erasmus+ al Comisiei Europene. A fost primul proiect finanțat prin fonduri europene al organizației noastre, dar datorită succesului și interesului enorm al comunității brăilene am avut o continuare, Locul de joacă pentru bunici, tot proiect Erasmus+. Practic, al doilea proiect a continuat toate atelierele începute în primul și a adăugat altele noi.

În primul proiect, Academia Bunicilor, ne-am propus să înființăm 10 ateliere pentru 1000 de beneficiari. Am ajuns la 16 ateliere, cu 11.000 de beneficiari. A fost un șoc în sensul bun al termenului, nu ne-am așteptat la așa afluență, dar ne-am organizat să ducem la capăt ce ne-am asumat. Astăzi avem peste 40 de ateliere, în șase proiecte Erasmus+, ne-am diversificat oferta astfel încât bunicii noștri ajung să țină ateliere la Spitalul de Psihiatrie, Penitenciarul Brăila, Centrul de Detenție Tichilești, Căminul de Bătrâni Armonia. În plus suntem solicitați să susținem spectacole la evenimente organizate de Primăria Brăila, la zilele comunelor din județ.

     La acest moment, 450 de persoane sunt înscrise în Academia Bunicilor și apreciem că este maximul istoric. Proiectul continuă, dar tot ceea ce facem este prin voluntariat, avem 38 de voluntari care susțin atelierele, plus echipa de coordonare și trebuie să ne concentrăm și pe carierele noastre. Scopul nostru a fost întotdeauna să avem calitate, nu cantitate și din acest motiv nici nu ne facem promovare. Promovarea noastră este directă, de la om la om, la care adăugăm articolele de presă impuse de condițiile de finanțare a proiectelor.

– Ce fac bunicii la Academie?

Răspunsul este uimitor de divers, acoperind toate aspectele unei vieți împlinite: de la corp la minte, de la cultură la dezvoltare personală. Iată cele mai importante ateliere ale noastre:

  • Pentru Trup și Spirit:

– Avem 10 ateliere pentru Sport & Mișcare. Fie că preferă Pétanque (joc de bile) sau Kubb (șah norvegian), volei, darts, șah, tenis de masă, sau activități mai relaxante precum fitness/yoga și Tai-Chi, seniorii noștri își mențin agilitatea și vitalitatea. Atelierele de jocuri de îndemânare le pun la încercare reflexele.

– nouă ateliere pentru Cultură & Artă. De la ritmurile dinamice din dansurile de linie, populare românești și grecești, la armonia unui cor și la serile de muzică populară și ușoară, spiritul artistic este mereu viu. Teatrul, Filmul de joi și Cafeneaua literară completează oferta culturală.

  • Pentru Minte și Suflet:

– cinci ateliere pentru Dezvoltare personală. Învățarea nu se oprește niciodată. Participanții iau lecții de psihologie, se perfecționează în arta de a vorbi în public și găsesc alinare prin terapie cu povești sau terapie prin râs. Iar cursurile de Alfabetizare digitală îi ajută să navigheze cu încredere în lumea online.

– patru ateliere de Hand-made. Talentul și creativitatea se manifestă prin ateliere precum Mandala, Croșetat, Hand-made, Mâini cu suflet (lucrări din lână împâslită).

– patru ateliere de Limbi străine. O provocare fascinantă este învățarea de limbi noi: engleză (pentru începători și avansați), franceză și spaniolă.

La aceste ateliere trebuie să adăugăm cele 10 activități desfășurate de seniorii sau voluntarii noștri la Penitenciarul Brăila și la Centrul de Detenție Tichilești, în cadrul proiectului 20+ 40+ 60+ Proiect intergenerațional în Penitenciar (2024-2-RO01-KA122-ADU-000207030), finanțat tot prin programul Erasmus+ al Comisiei Europene.

– Care sunt cele mai îndrăgite/solicitate ateliere?

Cele mai solicitate ateliere sunt, în ordine: Psihologia, Petanque – joc de bile, atelierele de dansuri.

– De-a lungul timpului, ați participat la evenimente notabile atât în țară, cât și în afara granițelor, obținând recunoaștere și apreciere. Ce a strâns Academia Bunicilor în palmares?

Deși nu alergăm după diplome și recunoașteri, pentru că nu acesta este scopul înființării Academiei, ne-am bucurat de-a lungul timpul de o valorizare a muncii noastre la nivel local, național și internațional. Astfel:

La nivel național:

– Premiul I, secțiunea: Educație Nonformală, la Gala de Excelență a Comunității Brăilene, ediția a II-a, 2024;

– Premiul al II-lea, secțiunea: Proiecte realizate cu implicarea voluntarilor (pentru proiectul: Academia Bunicilor), 20 iunie 2024;

– Premiul al II-lea, secțiunea: Incluziune socială (pentru proiectul: Locul de joacă pentru bunici), 24 iunie 2025;

– Premiul al III-lea, secțiunea: Proiecte realizate cu implicarea voluntarilor (pentru proiectul: Academia Bunicilor), 20 iunie 2024;

– Premiul al III-lea, secțiunea: Sănătate, medicină și stil de viață sănătos, la Gala de Excelență a Comunității Brăilene, ediția a III-a, 2025;

– Premiul al III-lea, secțiunea: Proiecte realizate cu implicarea voluntarilor (pentru proiectul: Locul de joacă pentru bunici), 24 iunie 2025;

– Diploma de Excelență la Congresul Național de Îmbătrânire Activă București, 2024.

La nivel internațional:

– Diploma la Festivalul Internațional de Folclor Primorsko 2025, Bulgaria.

Dar pentru noi, și nu spunem aici vorbe mari, mai importante sunt satisfacțiile directe cu oamenii, faptul că am reușit să scoatem din depresii (unele grave, cu internări prin spitale), persoane care ne mulțumesc zilnic pentru starea de bine pe care le-am adus-o. Apoi, sunt bunici care au fost cu noi pentru prima dată peste hotare în mobilități internaționale prin proiectele Erasmus+. Până acum am dus mai departe vestea despre Academia Bunicilor în Bulgaria, Turcia, Polonia, Portugalia, Franța, Italia. Faptul că ne țin de mână la primul zbor al dumnealor cu avionul, că le simțim emoțiile la urcarea pe o scenă adevărată, că le vedem sclipirea din ochi când fac ceea ce le place, sunt mult mai importante decât orice recunoaștere formală. Să nu uităm, totuși, că în fiecare an, echipele noastre de teatru, cor, dansuri, hand-made participă la două ediții ale Galei Academia Bunicilor (ediția de vară, în luna iunie și ediția de toamnă, în luna octombrie). Locul unde 300 de spectatori îi aplaudă cu entuziasm pe artiști este sala mare a Teatrului Municipal Maria Filotti Brăila.

  – Care credeți că este secretul succesului și al longevității proiectului?

Aș spune că este un complex important de factori. În primul rând, multă muncă. Sigur, nu este ceva nou, dar să ne gândim că orarul nostru trebuie gândit și postat zilnic, de atâția ani. Fără pauză, fără concedii. Indiferent unde ne-am afla, trebuie să organizăm zilnic atelierele. De ce zilnic? Pentru că deși avem atelierele puse într-un orar coerent, mereu apar provocări: sala nu mai este disponibilă, plouă în ziua în care aveam ateliere în aer liber și trebuie găsit planul B urgent, voluntarul X nu mai poate să vină sau întârzie, trebuie găsit un înlocuitor pentru un coordonator care nu mai poate ține atelierul. Sunt doar câteva exemple de situații neprevăzute pe care trebuie să le gestionăm zi de zi. Adăugăm pregătirile suplimentare pentru spectacole, galele Academiei sau competiții sportive, organizarea de cantonamente sau petrecerile lunare, excursii etc. Toate presupun coordonare și efort susținut. Și chiar dacă, prin rotație, unele ateliere mai intră în vacanță (mai ales în luna august, de Paște sau de Crăciun), altele continuă, deci suntem în priză tot anul.

     Ingredientul următor, fără de care nu am reuși să facem nimic, este pasiunea. Implicarea este importantă, dar fără să punem suflet în tot ceea ce facem nu am reuși să realizăm decât activități mecanice, repetitive. Nu vrem ca ceea ce facem să devină un job plictisitor, ci o Academie cu suflet. Încă de la înființare am tot spus că vrem să devenim o familie mare, să ne ajutăm, să ieșim împreună, să creăm o punte între noi. De aceea, după activități sau după evenimentele unde participăm, seniorii și coordonatorii merg la o cafea sau o prăjitură împreună, mergem în cantonamente sportive sau în excursii, iar o dată pe lună facem petrecere la restaurant. Sunt lucruri care leagă echipa.

     Nu în ultimul rând, succesul este dat și de adaptarea ofertei la comunitatea locală. Niciodată nu am refuzat un voluntar care ne-a propus să ținem un atelier, pentru că nu știm ce anume își doresc seniorii. Nici dumnealor înșiși nu știu, ca să fim cinstiți. Dacă atelierul a prins, continuăm. Dacă nu, am încercat. Am ajuns la concluzia că trebuie și noi să scăpăm de prejudecăți de genul: atelierul X sigur merge la bunici, atelierul Y nu va merge. Viața ne-a învățat că sunt activități care funcționează extrem de bine la seniori, fără ca noi să ne așteptăm. Și invers: ce credeam că va prinde, s-a dovedit un eșec. De aceea, suntem în permanență preocupați de adaptarea ofertei, suntem flexibili, acceptăm orice propunere, dar nu păstrăm atelierul doar de dragul de a avea un număr cât mai mare de activități. Aceasta și pentru faptul că nu suntem în competiție decât cu noi înșine, nu vrem să demonstrăm nimănui nimic, nu ne luăm salarii dacă bifăm cât mai multe sarcini etc. Ne căutăm doar versiunea noastră mai bună.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră Academia Bunicilor?

 În calitate de coordonator de proiect, pot spune că Academia Bunicilor m-a împlinit. Am demarat în amintirea bunicilor mei plecați prea devreme spre o lume mai bună, fără să știu unde mă va duce acest drum, dar nu regret nicio clipă sutele de ore dedicate bunicilor. Rolul meu este nu doar de coordonator, ci și de ascultător, de psiholog, de mediator.

– Cum vedeți proiectul în viitor?

Vrem să păstrăm cât mai multe ateliere din cele existente, în funcție de cererea publicului. Nu avem planuri de dezvoltare, pentru că am ajuns la un nivel greu de depășit. La ora aceasta suntem, din perspectiva numărului de ateliere și de participanți, cel mai mare centru de educație nonformală pentru seniori organizat în țară de un ONG. Din informațiile noastre, ar fi ceva similar organizat la Cluj, dar este finanțat de Primăria Municipiului și se ocupă un funcționar plătit pentru acest lucru. La noi, totul este pe bază de voluntariat. Sigur, mai sunt zeci de cluburi de seniori în țară, dar niciunul nu are peste 40 de ateliere.

– Cine poate intra în marea familie Academia Bunicilor? Cum?

Oricine se poate înscrie, cu o simplă cerere pe pagina de Facebook Academia Bunicilor sau la numărul de telefon 0752892404.

Fotografii: Cornel Crătineanu, Nicu Iorga, Eduard Claudiu Brăileanu – arhiva personală